Facebook (azi Meta) ocupă așa de mult din timpul/spațiul vieților noastre încât te face să te gândești că ori e o chestie dată Dracului, ori e o formă de ecumenism hibrid în care fiecare practicăm închinatul la propiile moaște care (deja) suntem. Facebook este cea mai la îndemână ocazie de a te afla în treabă. Acolo în fiecare secundă se întâmplă ceva nou care nu interesează pe nimeni.

E ceva între Mica Publicitate și bâlciul de la Moșii de altădată – un tămbălău înduioșător, o veselă sminteală, o mașinărie stranie care seduce și creează dependență. Nu poți lua Facebook-ul în serios. Nu te „poți atât de lesne compromite”. Așa că, alege să râzi! Poate fi singura cale de a ne veni în fire.