"Afla dar ca nimic nu-l imbarbateaza pe voinic ca femeia si potera, adica primejdia si amorul. Astea doua mirodenii sunt pentru tagma noastra ca sarea si piperul la bucatele alese. Ba mai mult, daca starea omului o cere, sunt si piperul, mustarul, ardeiul iute, usturoiul, hreanul si otetul.
Caci ce face primejdia cand sare in calea drumetului? Face sa-i sara inima din piept, pune sangele in miscare vioaie, ii sufla omului jar in ceafa si-i trage bice peste picioare de zici ca-i armasar.
Iar femeia, ah, femeia... Ai zice ca dupa atata alergatura fugarul afla adapost la sanul iubitei, care-l primeste cunoscandu-i zbuciumul si nevoile. Dar uneori aceasta e mai primejdioasa ca primejdia insasi. Multe iti deschid zavoarele Paradisului si, odata ce portile s-au inchis in urma ta, se dovedeste ca inauntru e Iadul. Baieti destepti, fetele astea..." |
