Legitimitate si competenta

Ma tot gandesc la cei doi termeni din titlu… Cine sau ce sau cand poti spune ca intr-un domeniu ai legitimitate si competenta. Sau poate invers… Primo, competenta - pentru ca ai scoala, pentru ca ai experienta, pentru ca stii… Secundo, legitimitate - pentru ca ceilalti iti recunosc competenta…

Dar ajungem la tot felul de judecati de valoare cu grad de subiectivitate foarte ridicat. Si se nasc intrebarile:

- O diploma, sau doua, sau noua iti confera competenta? Scoala mai este recunoscuta?…

- Autodidact fiind cum iti vor recunoaste ceilalti competenta? Prin discutii argumentate?…

- Cum cuantifici experienta intr-un domeniu? Anii trecuti? Si daca au trecut fara sa acumulezi prea multe?

- Si cei care te legitimeaza au, la randul lor, competenta sa o faca? Sau sunt platiti de tine? Obligati? Sau lipsiti de minte? Sau pur si simplu se trezesc vorbind, ca sa-i bage cineva in seama?

Ar mai fi multe intrebari. Intr-o tara in care chiar si valorile reale sunt amestecate printre uriasi cu picioare de lut pasind prin noroi e greu de evaluat… Cand fiecare declara ca se pricepe la 4 sau 5 sau 7 domenii (care mai sunt si total diferite intre ele…) e dificil nu numai sa crezi sau sa legitimezi, dar sa alegi adevarata competenta printre prosti, diletanti, interesati, veleitari si multi altii…

Si atunci ce voci conteaza?

Din nefericire vocile care se aud cel mai tare / care au expunerea cea mai puternica…

Si cine ii urmeaza?

Din fericire nu prea multi (am devenit probabil mai cinici si mai circumspecti de cand suntem in tara celor 15.000 de specialisti care tind spre 22.000.000…)

Din nefericire, vocile care au competenta nu sunt auzite… Sa dea Domnul sa ma insel…

Zile bune.

3 raspunsuri la “Legitimitate si competenta”

  1. Andrei Rosca | 05.04.2008, 9:40 am

    Americanii vorbesc mult despre “personal branding”. Brandingul face parte din marketing. Deci, cel putin intr-o anumita masura, fiecare dintre noi este un produs de marketing, produs care incearca sa se vanda singur, zi de zi, fie ca e vorba de un interviu de angajare, semnarea unui contract sau agatatul unei tipe intr-un bar. Suntem asadar un soi de negustori de imagine. Imaginea noastra.

    Astea fiind zise, eu cred ca “vocile care au competenta” ar trebui sa se gandeasca serios la 2 concepte de marketing: - targetul lor (nu poti fi competent pt toata lumea, unii de prin africa, de exemplu, habar n-au ce inseamna disciplina in care tu zici ca ai competente).
    - contruirea unui brand se face prin focusare, adica prin a iti alege cel mult 2-3 domenii in care sa spui “sunt cel mai bun” sau “sunt foarte bun” si apoi sa CONFIRMI asta prin actiunile si REZULTATELE tale. Daca brandingului ii lipseste aceasta a doua parte de confirmare, se ajunge la probleme de imagine si la profesionisti “de carton”.

  2. Bogdan Hrib | 06.04.2008, 4:30 pm

    Cred ca ai amestecat un pic lucrurile sau am fost eu prea vag. Vocile la care ma gandeam (voci din UK sau USA) nu au o imagine personala / nu au reprezentare fizica. Ele exista doar prin manifestarile lor - text sau imagine… E corect ce spui. Exista si exceptii… In fine, n-are importanta. Aici scriu ce-mi trece prin cap si n-are rost sa explic nimic… Doar: cand spun ca vocile care conteaza nu sunt auzite, ma gandeam ca eu nu le aud… Poate sunt surd… Sau am radioul pe alt post…

  3. Despre complexul de provincialitate (1) « Însemnări din colţu’ hărţii | 07.04.2008, 9:51 am

    […] off-topic pe marginea valorilor locale (cu particularizare în domeniul presă & media) şi o meditaţie amară pe marginea legitimităţii şi […]

lasa un comentariu