cititorul tau de feed-uri
23.03.2008Singuratatea editorului… de SF
Of, offf, aici la Londra am cunoscut editorii, autorii si fanii SF. Pot spune ca m-au dezamagit cumplit. Cu o singura exceptie: Neil Gaiman. Si, poate, China Mieville. Batranei cu plete albe fluturand in vant, obezi fani in treninguri lalai, copii chinuiti de parinti in tot felul de costume stupide… Si cate si mai cate! Evident toata lumea se distreaza! Si bine face! In rest… Cred ca sunt vreo 800 de oameni aici si la fiecare intalnire cu Gaiman, Stross, Mieville se strang intr-o sala mare minum 300. Iar stimabilii vorbesc bine, bine de tot…
Totusi ma simt ciudat incercand sa fac de publisher-ul & marketing manager-ul, simultan… Nu se prea obisnuieste. Oamenii de aici sunt normali cu ei insisi, dar par anormali pentru mine. Daca ar fi sa compar fanii de aici cu cei de acasa, as zice ca toleranta, eleganta conversationala (de tip: e loc sub soare pentru toti!) e atributul major al britanicilor. Nici nu-i de mirare. In plus nu ma asteptam ca punctualitatea, considerata o calitate a poporului german, sa fie aici la mare pret. RO-fanii sunt mult mai agresivi si cred ca incearca sa compenseze astfel tot felul de frustrari: iubiri, cariera… A propos, nu am vazut nici o femeie frumoasa. Horia sustine ca a vazut o tanti - Paigan Stone - care ar fi bine dotata… Eu nu am vazut-o. In rest multe ladies foarte urate… Ma rog, treaba lor… Dar poate nu ar trebui sa se imbrace atat de lalai, cenusiu, cu sandale in picoarele goale, cu fuste largi, pantaloni cu funduri mari… Un pic de stil? Probabil ca nu e necesar…. Nu se poarta! Off, si atatea plete albe, barbi si ciocuri plus haine de piele… Credeam ca nu se mai poarta hainele de piele? O fi un atribut al SFului. Gaiman avea o geaca de piele, la fel Stross (sub care un tricou negru cu muschi!) si Ryman. Mieville in topul elegantei: pantofi si pantaloni negri, camasa alba sau neagra de matase…
Asta-i…pe curand
Gaiman are o identitate cunoscuta in toata lumea: geaca de piele neagra, tricou negru si pantaloni (de obicei blugi) negri. Toate asortate cu bocanci negri, de preferinta Doctor Martin. Nu este o chestiune daca se poarta sau nu, este ceea ce a purtat el dintotdeauna si reprezinta acum identitatea intotdeauna asociata cu el. Pina acum citiva ani obisnuia sa mearga imbracat astfel si la decernarea marilor premii. Asta pina cind la niste gale Hugo, Kevin J Anderson a facut o gluma pe seama tinutei lui (signature clothing), Gaiman fiind in contrast cu restul salii, imbracata la frac. Am inteles ca de atunci, Gaiman a facut concesie si la Hugo, Nebula si World Fantasy Award isi pune frac si el, ori ceva asemanator.
Cit despre Mieville, dincolo de faptul ca este un scriitor excelent, este si un fel de “baiat frumos” al SF&F-ului mondial, ca sa nu spun chiar un Don Juan al SF&F-ului. Peste tot armata de admiratoare depaseste fanii romanelor sale. Este firesc sa fie grijuliu cu aparentele, spre deosebire de ceilalti “geeks”…
Iar scriu la repezeala! Abia pe metrou mi-am dat seama de greseala—este Dr. Martens, nu Martin!